Replica intru invatamant

Asta ar fi o replica la ceea ce a spus Dan Selaru, pe blogul lui. Puteti citi articolul aici.

Dan Selaru pune mai multe probleme si, pentru ca am mai multe de spus, le-as lua pe rand.

Prima ar fi o problema legata mai degraba de cat de socialist trebuie sa fie statul in privinta platii pentru sistemul de invatamant. D-ul Selaru se simte nedraptatit pentru faptul ca trebuie sa plateasca pentru alti n elevi ai unor parinti care platesc mai putine taxe ca el. Si, implicit, platesc mai putin pentru invatamant. Cred ca principiul aplicat aici este destul de simplu, anume faptul ca traim intr-o societate, nu intr-o izolare. Mai precis, noi toti - romanii in cazul asta - alcatuim un spatiu public in care interactionam. Spatiul asta public este format din romani care au mers la scoala, au invatat, au un anumit nivel de cunostinte, o anumita cultura si, derivand din toate astea, asigura un anumit climat social. Cand platim pentru invatamant in general platim pentru copiii pe care ii avem si, in acelasi timp, platim pentru ca societatea viitoare, pentru copiii altor parinti care la un moment dat vor ajunge adultii pe care ii dorim cat mai bine educati.

Platim in felul asta pentru viitoare servicii pe care societatea ni le va face noua. Platim pentru faptul ca ai nostri copii vor trai intr-o societate cu infractionalitate mai mica, cu o patura de mijloc mai educata, care va acorda mai multa atentie libertatilor individuale si-i va respecta mai mult pe cei din jur, platim pentru viitori doctori care vor trata copiii nostri si tot asa. Daca am fi cu desavarsire izolati, in mod evident o distributie a veniturilor de maniera actuala ar fi mai greu de justificat.

O a doua problema ridicata de Dan Selaru este faptul ca sistemul actual de invatamant este destul de rigid. Subscriu in mare masura, sunt de acord ca ar trebui sa existe mai multe cai prin care sa poata alege, copiii alaturi de parinti, calea de urmat, preferintele. Si alternativa unui invatamant privat, pe care oamenii sa-l poata imbratisa si care sa ofere o varietate foarte mare de specializari si directii, este de asemenea importanta.

Cu toate astea, faptul ca sistemul ne invata si ii invata pe copii multe lucruri care nu au o utilitate imediata sau dinainte decidabila, nu inseamna ca nu face nimic. In primul rand ii ajuta pe oameni sa gandeasca mai mult, iar in al doilea rand, ii integreaza intr-un mediu in care valorile educationale sunt mai importante decat valorile materiale. Un sistem de invatamant croit pe modelul social, adica unui al unei piete complet libere, nu ar insemna altceva decat ca adancim si acutizam statutul actual (atat educational, cat si social si, in definitiv, material).

Rezultatul nu poate fi decat unul singur: pe oamenii fara posibilitati ii vom condamna definitiv la incultura si la un sistem de educatie inexistent. Daca suntem de acord ca intre doi oameni, unul care stie sa citeasca si unul care nu stie sa citeasca, in societatea de azi este favorizat de departe cel care poate deslusi o carte sau un ziar, atunci nu vad de ce ne-am opri aici si nu am concluziona ca invatamantul obligatoriu ofera o sansa celor care au nevoie de ea, priviti dintr-o perspectiva macroscopica. A obliga un om sa faca un lucru e cu siguranta nedorit, ba chiar cat se poate de rau in multe cazuri, insa a-l condamna la obscuritate si intuneric pentru toata viata e cu siguranta mult mai rau.

Cat despre "Eu vreau să mă fac frizer, la 12 ani pot deja să urmez un curs de frizeri şi să muncesc nu să pierd vremea în şcoala care-mi blochează cariera mea de frizer.", cred ca e inutil sa mai comentez. E indeajuns sa ne amintim ca la fiecare varsta, de la 10 pana pe la 30 de ani avem impresia ca suntem atotstiutori si ne e evident tot ceea ce ne dorim si, mai mult, tot ceea ce ne-am putea dori vreodata. Si, slava Domnului, ne inselam de cele mai multe ori.