Buni

Desi lehamitea ma face sa citesc foarte rar comentariile atasate unor articole, am dat astazi peste unul cu adevarat remarcabil, postat la un articol de pe hotnews. Articolul era o stire despre moartea lui Paul Niculescu-Mizil, fost demnitar roman in perioada comunista.

Nu o sa intru in polemici legate de perioada comunista, de nivelul de trai, de libertati sau de orice altceva.

O sa amintesc doar comentariul facut de un om, atunci cand un alt om a murit:

"cand am spus in 89 ca ar trebui sa ii starpim pe toti inclusiv familiile si progeniturile ati zis ca trebuie sa fim omenosi si ca genocidul nu e o solutie. Azi vedeti bine ca era singura solutie. noi cei multi suntem in rahat pana mai sus de nas, iar nepotzii lor sunt tot in parlament si guvern. Ne meritam soarta."

Imi amintesc citind asta de lucrurile pe care le mai auzeam cand eram mic, fie de la scoala, fie de la bunici, cum ca romanii sunt un popor primitor, generos si omenos; imi amintesc si nu pot sa nu zambesc tare amar. Nu stiu cum sunt alte popoare pentru ca nu le cunosc suficient de bine. Si nici pe romani nu cred ca-i cunosc intr-o masura prea mare; de altfel, raman perplex de atatea ori la ceea ce vad in jur incat daca as pretinde asa ceva, as fi cu siguranta demn de ras.

Insa stiu, vad si simt ca romanii ca cei de mai sus - nu iarta. Ca romanii ca cei de mai sus nu sunt un popor omenos. Ca romanii astia nu iarta si nu uita. Ca romanii astia sunt tot ceea ce contravine mai puternic unor principii umane crestine pe care singuri spun ca le-ar urma.

A fi ingaduitor si bland tocmai cand lucrurile te impresoara negre si triste, cand te simti apasat sau stresat sau obidit - asta arata pana la urma ca esti un om intreg si, pana la urma, bun. Bun, adica in spiritul care face omenirea sa caute ceva in viitor. Cred ca e important uneori sa ne amintim ca progresul omului de-a lungul timpului, dincolo de aspectele strict tehnologice, tine si a tinut intotdeauna de notiunile de bunatate, de etica, de egalitate, de securitate. In mod fundamental, ne bucuram astazi de multe libertati, de mai multa cunoastere decat acum 20 ori 200 de ani, pentru ca omenirea a incercat sa progreseze sub aspect civic si apoi spiritual.

Cel care face afirmatii precum cea din comentariul care m-a frapat, dincolo de lipsa de argumente si de logica precara, arata ca suntem involuati. Ca unii oameni nu traiesc pentru a deveni mai buni, ca lumea din jurul lor, prin ochii lor, e doar acra si putrezita. Ca dau frau liber raului, pentru ca raul e tot ce le-a ramas, alaturi de ura si sentimentul crunt si mistuitor ca trebuie sa sugrume.

Violenta se naste de aici. Dintr-un om care moare si un altul care scuipa peste el.